Cand ma gandesc la lucrurile de sus,
Harul Domnului imi este de ajuns;
Caci cele de pe pamant sunt trecatoare,
Si ele nu au nici o valoare.
Tot ce pot sa fac, sa merg inainte,
Cu inima plina de multumire;
Dar, sa nu ma clatin de vant,
Ci sa ma incred in al Sau Cuvant.
Iar, atunci cand sufla vantul rece,
De pe calea Domnului, el nu ma opreste;
Chiar daca drumul este alunecos,
Pot sa ma incred in Domnul Hristos.
Pentru ca prin vaiile adanci, cu El trec,
El imi lumineaza drumul pe unde sa merg;
Deci, drumul este destul de pietros,
Totusi, El ramane Credincios!
Sunt convins, ca El ma iubeste,
De aceea, El niciodata nu ma paraseste;
Iubirea Lui este mult prea mare,
Fiindca nu are margini, nici hotare!
8/14/2019
M.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu